Confruntări şi dueluri în epoca medievală

Clujul a fost probabil cel mai agitat dintre oraşele din Transilvania medieva. În momentul în care s-a transformat în oraş regal era foarte diferit de celelate localităţi din transilvania care dispuneau de un statut urban. În timp ce populaţia majorităţii oraşelor transilvănene era alcătuită cu precădere din colonişti germani, fiind în general una paşnică şi omogenă. Clujul era deschis aşezării nobililor, comercianţilor sau meşteşugarilor şi de asemenea un număr mare de aventurieri din toate categoriile sociale şi din toate neamurile. Prezenţa tuturor i-a oferit Clujului în timp şi o strălucire greu de egalat printre oraşele Transilvaniei medievale. Ea a creat însă în acelaşi timp şi primele apariţii a unor situaţii tensionate care au degenerat de mai multe ori în confruntări armate dintre cele mai violente.

Unul din cele mai îndelungate şi sângeroase conflicte interne a avut loc în anii 1327 – 1338 el opunând două din cele ami puternice partide patriciene din oraş, cea a neamurlor lui Petru fiul lui Henning şi cealaltă a neamurilor comitetului Stark. Prima fază a acestei lupte pentru putere era aplanată în anul 1327 la intervenţia voievodului Toma. Conflictului a reizbucnit însă după mai bine de zece ani în Duminica floriilor în anul 1338 când Petru şi Bartolomeu alături de partizanii lor s-au năpustit cu armele asupra reprezentanţilor partidei adverse şi i-au tăiat în bucăţi, în piaţa centrală a oraşului pe doi dintre oamenii comitetului Stark. Luptele au continuat pe străzile oraşului fiind soldate cu numeroase victime. În final patricienii alături de susţinătorii lor sunt nevoiţi să părăsească oraşul însă dorinţa de răzbunare este mai mare decât prudenţa şi prin urmare Petru şi Bartolomeu au revenit în oraş pe ascuns, au incendiat şi au jefuit casele partizanului comitelui Stark şi i-au ucis pe fii acestuia. Părăsind oraşul cu o pradă bogată, cei doi s-au sustras urmăririi autorităţilor regale timp de încă doi ani.