Dinamica populaţiei din Cluj în secolul XX

Istoria Transilvaniei până la Unirea din 1918 a cunoscut mutaţii semnificative în zona economică, socială şi culturală şi toate au influenţat în general regimil demografic al populaţiei dar şi evoluţia particulară a populaţiei. Avad o dezvoltare industrială bună la finalul secolului XIX şi prin mărirea suprafeţelor pe care se practica agricultura în mediul rural, în paralel cu apariţia maşinilor în agricultură care au permis şi obţinerea de recolte mai bune. Progresul economic general a avut ca şi efect mărirea numărului de căsătorii şi implicită a naşterilor, un aspect care alături de reducerea mortalităţii ca o consecinţă a unei organizări sanitare mai eficiente şi a luptelor antiepidemice a determinat creşterea în ritm susţinut a populaţiei din întreaga depresiune a Transilvaniei. Dinamica şi structura populaţiei din CLuj din această perioadă reflectă foarte bine procesul înnoitor care s-a manifestat pe toate planurile şi conjuncturile interne şi externe care au generat variaţii ample sau mai puţin observabile în privinţa comportamentului demografic. Pornind de la observaţii făcute de Vladimir Trebici observăm cum sporirea instituţiilor economice din oraş a atras cu ea şi un ritm mai alert de creştere a populaţiei Clujului. Astfel dacă la 1900 erau în oraş 27 de întreprinderi mijlocii, în 1901 numărul lor crescuse la 42, iar în anul 1903 a apărut fabrica de maşini deţinută de Ludovic Junas. În 1906 a apărut şi uzină electrică şi iluminatul electric.

Nu în ultimul rând la o creştere trebuie să fi conribuit şi mutaţiile consistente care au avut loc în anii războiului în legătură cu numărul şi cu ponderea mariajelor pe mediile urban şi rural cu referire directă la Cluj. Dacă până în 1913 rata brută a căsătoriilor din oraşele mari şi din mediul rural din Transilvania erau apropiate în anul 1914 se constată un decalaj vizibil în mediul urban. Diferenţa cea mai mare apare în 1915 când rata brută este de 6.7% în oraşe.