Duelul dintre Bartolomeu şi Stark

Duelul dintre cele două familii a început cu o bătălie care l-a determinat pe Bartolomeu să părăsească oraşul Cluj. Acesta a revenit din dorinţa de răzbunare şi a atacat din nou oraşul părăsindu-l cu o pradă consistentă. Timp de doi ani Bartolomeu s-a sustras urmăririlor autorităţii regale timp de doi ani. În acest timp el şi-a făcut o armată de aveturieri care au încercat din nou să cucerească Clujul şi să îi nimicească pe vechii duşmani.

Locuitoriiau fost nevoiţi să ceară sprijinul voievodului Petru al Transilvaniei care a intervenit în sprijinul lor în fruntea propriei armate. Luptele se poartă de data aceasta la porţile oraşului şi se termină cu o victorie desăvârşită a comitelul Stark şi a sprijinitorilor lui.

Victoria comitelui Stark a încheiat astfel o perioadă deosebit de agitată fapt care le-a îngăduit locuitorilor din Cluj să se dedice activităţilor zilnice în împrejurări mai paşnice. Cu toate acestea evenimentele sângeroase nu au încetat să îşi facă periodic apariţia în viaţa internă a oraşului Cluj. Unul dintre acestea a avut loc la finalul anului 1359 atunci când nobilul Mykula alături de Mihail l-au ucis pe un nobil local pe nume Paul. Deşi această faptă a fost săvârşită în public şi vinovăţia sa era evidentă, aceasta a fost obligat numai la plata unei despăgubiri de 29 de mărci de argint văduvei şi fratelui celui ucis.

La trei ani mai târziu un număr de aproximativ 30 de orăşeni din Cluj, au atacat mănăstirea de la Manastur în scopul de a captura şi ucide un nobil local. Adăpostul oferit de zidurile mănăstirii nu a fost decât unul iluzoriu pentru că el nu a reuşit să se ferească de răzbunarea clujenilor. Ei au pătruns în mănăstire, au spart uşa sălii de mese şi pe cea a reşedinţei abatelui şi l-au capturat şi decapitat primind astfel cinstea unei morţi pe măsura rangului lui.

Raportul judecatorului- acest eveniment ne oferă şi o descriere detaliată a armelor folosite cu această ocazie de către clujeni. Aceştia erau “echipaţi asemeni cavalerilor” (tamquam milites pylati), cu suliţe şi lănci, cu scuturi, cămăşi de zale, platoşe şi mănuşi de fier.